Wednesday, November 16, 2016

Procesul de la Nurnberg, o mască pentru UCIDEREA liderilor Germaniei

Procesele de la Nurnberg au fost o încercare a Aliaţilor învingători în cel de-al doilea război mondial de a ascunde caracterul lor criminal şi răzbunător sub o mantie (falsă) de "justiţie". Dacă toată propaganda lor ar fi adevărată, atunci n-ar fi trebuit să-i ucidă pe liderii celui de-al treilea Reich care au fost acuzaţi în proces ci ar fi trebuit să-i ofere publicului ca exemplu negativ, ca pe o dovadă VIE că au dreptate. Vorbim, totuşi, de societăţi care se pretind umanitare, care strigă în gura mare peste tot că promovează libertatea şi dreptatea. Şi totuşi, la Nurnberg, în primii ani după război, aceşti reprezentanţi ai "lumii libere" au comis o mare nedreptate, ca să nu zic că au comis o mare crimă!

Nu o să mă leg de "competenţa" Tribunalului de a judeca liderii unei ţări învinse în război, dar am să întreb, pentru început, la ce legi s-a raportat Tribunalul când a decis condamnarea? Liderii germani au fost acuzaţi de "crime împotriva umanităţii", dar conceptul acesta nu exista în perioada 1939-1945. Abia prin Carta de la Londra, din august 1945, s-a stabilit ce înseamnă acest concept, liderii germani fiind astfel judecaţi prin aplicarea retroactivă a "legii", caz unic în analele "justiţiei"! Mai departe, fiecare putere reprezentată în instanţa de judecată şi-a încropit propriul rechizitoriu, conform cu interesele sale politice, fără raportare la vreo lege. Dovezile instrumentate în proces n-au urmat nici o regulă clasică de justiţie, n-au putut fi contestate, verificate etc. Inculpaţii nu au avut dreptul să producă probe în favoarea lor. Cel mai absurd lucru, însă, este faptul că, după condamnare, acuzaţii n-au avut drept de recurs! Este absurd doar raportându-ne la ideea de JUSTIŢIE, căci altfel e clar că nu exista o "instanţă superioară" la care aceştia să se adreseze. 

Una dintre cele mai absurde acuzaţii a fost însă cea de conspiraţie în vederea atacării Poloniei, în baza Tratatului semnat de Germania cu URSS care prevedea împărţirea Poloniei în două, între Germania şi URSS, fapt care în realitate s-a şi întâmplat. Păi la masa judecătorilor se afla şi un reprezentant al URSS-ului care condamna astfel faptul că Germania respectase acordul semnat cu ţara sa! Atunci, la Nurnberg, ca să-i poată condamna pe liderii germani pentru atacarea Poloniei, Tribunalul a concluzionat că protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov erau false, dar noi, azi, ştim că nu e aşa. Aşadar, Keitl, Jodl şi Ribbentrop au fost condamnaţi pe nedrept la acest cap de acuzare. 

Nu o să insist mai departe cu acest subiect. Înainte de a încheia cu propria concluzie o să citez doi judecători americani membri ai Curţii Supreme de Justiţie în ţara lor. 

Harlan Fiske Stone: "Procesele de la Nurnberg au fost o înscenare. Procurorul şef american Jackson conduce la Nurnberg un linşaj la nivel înalt"

William Douglas: "Am crezut şi cred în continuare că procesele de la Nurnberg s-au făcut fără principii. Au fost făcute legi ex post facto pentru a satisface pasiunile şi dorinţele vremii".

Pe scurt, sintetizând şi reducând totul la absurdul în care s-a şi desfăşurat procesul, putem concluziona aşa: Aliaţii au vrut pur şi simplu să-i omoare pe germani, aşa că după război au inventat legi noi acuzând apoi că în trecut germanii călcaseră aceste legi! Vă place? Sunteţi mândri de condamnarea gândită de minţile luminate pe care voi, unii, le adoraţi?

Ok, Nu pun în discuţie aici vreo pasiune sau alta, vreo vinovăţie sau alta. Aş putea s-o fac foarte simplu arătând CONCRET că toate puterile aliate se fac vinovate de fiecare cap de acuzare care a fost adus liderilor Germaniei în procesul de la Nurnberg, că toţi au făcut crime de război, crime împotriva umanităţiietc... Eu recunosc însă dreptul învingătorului de a dispune după placul său de soarta învinsului. Aliaţii au câştigat războiul, deci "aveau dreptul" să-i omoare pe nemţi după pofta inimii lor negre. DAR ideea de condamnare printr-un proces, invocând JUSTIŢIA şi DREPTATEA este un fals! Liderii Germaniei naziste au fost UCIŞI, nu condamnaţi! 
Atât am avut de zis...

Cornel SABOU

Tuesday, November 15, 2016

Misterul anului 1941, cel mai păzit secret din WW2


Am să vă spun acum direct adevărul! Mă voi ocupa cu altă ocazie de adunarea de "dovezi". Acestea există din plin, pe tot cuprinsul internetului şi le puteţi găsi chiar voi dacă sunteţi preocupaţi de adevăr...
Există un mare mister al celui de-al doilea război mondial. De fapt, un mare secret! Pentru că nici un stat, nici o putere implicată în război nu-l va recunoaşte vreodată! De ce? Veţi înţelege uşor de ce...

Este vorba de misterul, secretul anului 1941! După cum ştiţi, la 22 iunie 1941 Germania a atacat URSS. Atacul a fost necesar deoarece URSS se pregătea să atace spre vest pentru a ocupa întreaga Europă şi pentru a instala comunismul pe întreg continentul. Hitler a înţeles planul lui Stalin şi a atacat primul reuşind astfel să salveze Europa de la vreo 50 de ani de nenorociri cumplite care ar fi culminat cu exterminarea a zeci de milioane de oameni în numele comunismului protejat de Oculta Mondială. 
Ceea ce a uimit întreaga lume în acel moment a fost uşurinţa cu care armatele germane au înfrânt pe toate fronturile Marea Armată Sovietică! În nici trei luni, Germanii înconjurau Leningradul, băteau la porţile Moscovei şi capturau Kievul. Toate astea într-o "plimbare" pe imensul teritoriu sovietic "apărat" de milioane de soldaţi şi zeci de mii de tancuri! Cum a fost posibil acest succes german??? Acesta e marele secret al anului 1941!

Oficial, ni se spune că germanii au câştigat pe toate fronturile în primele luni de război pentru că... erau foarte bine antrenaţi (în timp ce soldaţii ruşi erau varză), aplicau concepte moderne de luptă (Blitzkrieg), aveau ofiţeri de carieră extrem de capabili (în timp ce ruşii aveau la comandă mai mult politruci) şi alte asemenea motive aberante. Păi ce "calitate" sau mare pregătire militară îţi trebuie cănd ai sub mână o Companie de tancuri KV sau T-34? Cineva spunea că dacă sovieticii puneau tancurile lor KV şi T-34 câte unul din kilometru în kilometru pe tot frontul (de la nord la sud) nemţii nu ar fi rupt niciodată frontul pentru că pur şi simplu nu aveau arme capabile să penetreze blindajul acestor tancuri sovietice!!! UN SINGUR TANC KV putea distruge o companie de tancuri germane fără să sufere nici o stricăciune! Pentru a explica asta, oficialii mincinoşi au creat o legendă mai mult decât absurdă, de-a dreptul de tot râsul. Au descoperit ei că specificaţiile tehnice ale tunului antiaerian german de 88 mm spun că acesta ar putea penetra blindajul tancurilor KV şi T-34 aşa că au început să afirme tare şi răspicat (cu tupeu!) că germanii au atacat în prima linie cu tunurile antiaeriene şi astfel au spart frontul! Teorie bună pentru nişte copii care învaţă (obligaţi fiind) istoria, dar nu pentru un om matur, cu judecată! Adevărul e altul...

Adevărul e că în primele luni ale anului 1941 Armata Sovietică, în cea mai mare parte a sa, S-A PREDAT DE BUNĂ VOIE GERMANILOR! Ruşii trăiau sub comunism şi URAU comunismul. Au primit atacul german ca pe o salvare! Stalin şi comisarii săi au produs milioane de victime în poporul său, au înfometat, au naţionalizat pământurile, au ucis etc. Ruşii îl urau pe Stalin, urau comunismul! Intrau în Armată pentru că erau înrolaţi cu forţa, dar imediat ce ajungeau în prima linie a frontului arborau steagul alb şi se predau germanilor! Asta s-a întâmplat în 1941! Asa au căzut toate fronturile de apărare organizate de sovietici. Aşa au putut germanii să captureze intacte mii de tancuri sovietice. Asta s-a întâmplat şi cu celebrele KV-uri şi T-34. Erau trimise să zdrobească unităţile blindate germane şi dacă voiau puteau s-o facă, dar tanchiştii refuzau să lupte. Ei se predau germanilor. Germanii luau tancurile şi începeau să organizeze batalioane de tancuri "germane" cu T-34! Milioane de soldaţi ruşi s-au predat în acest fel trupelor germane! La un moment dat, spre sfârşitul anului, Hitler a autorizat eliberarea a aproape două milioane de prizonieri ruşi pentru că nu mai avea posibilitatea materială de a hrăni şi întreţine un întreg popor sovietic care se preda fără luptă!! Toţi cei care aveau domiciliul în teritoriile aflate sub ocupaţie au fost eliberaţi. Vreţi o primă dovadă? De ce credeţi că după război Stalin a ordonat trimiterea în lagărele din Siberia a celor 2 milioane de prizonieri sovietici eliberaţi din lagărele germane??? Tocmai din acest motiv, pentru că aceştia se predaseră fără luptă la începutul războiului...

În rândurile Armatei germane au luptat sute de mii de ruşi voluntari. Numai în punga de la Stalingrad au fost prinşi în încercuire o sută de mii de ruşi care luptau în uniformă germană. Erau soldaţii care se predaseră fără luptă şi care doreau să lupte împotriva comunismului care le distruseseră ţara. Pentru a contracara dezertarea în masă, Stalin a înfiinţat trupe speciale de NKVD care aveau misiunea să ucidă orice rus care refuză să lupte. La Stalingrad peste zece mii de ruşi au fost ucişi de ofiţerii NKVD din acest motiv! Herman Goring, şeful aviaţiei germane a înfiinţat o comisie specială de anchetă care să verifice în teren, pe front, dacă informaţiile pe care le primea erau adevărate. A făcut asta când i s-a raportat că fuseseră deja capturate intacte pe aerodromuri peste două mii de avioane de luptă sovietice, ceea ce era de neconceput într-un război veritabil! Hitler era şocat de atitudinea armatei ruse şi chiar nu mai ştia ce să facă! Pe la sfârşitul anului avea vreo 4 milioane de prizonieri şi nu mai avea unde să grupeze o altă "serie". Este motivul pentru care Hitler a oprit cucerirea Leningradului în 1941 ordonând doar un asediu! "Nu am cum hrăni încă trei milioane de prizonieri" ar fi spus el referindu-se la populaţia militară şi civilă a Leningradului. Pentru a apăra Moscova, Stalin a fost nevoit să transfere sute de mii de soldaţi din Orientul îndepărtat, de la graniţa cu Japonia. Asiaticii ăştia au salvat Moscova în iarna lui 1941-42. Cu ei a luptat Stalin până la cucerirea Berlinului.. Iar pentru ca Stalin să poată transfera diviziile de la graniţa cu Japonia, Americanii s-au văzut nevoiţi să provoace Japonia la război. Dacă citiţi cu atenţie avenimentele politice ale anului 1941 veţi descoperi că imediat după atacul german de la 22 iunie şi după începutul marilor dezertări sovietice SUA au luat măsuri drastice împotriva Japoniei insituind împotriva acestui stat o adevărată blocadă economică silind astfel guvernul japonez la contramăsuri. Astfel, Japonia în loc să atace împreună cu Germania URSS-ul şi să distrugă în câteva luni colosul comunist a atacat la Pearl Harbour... Aşa s-a scris soarta WW2...

Acesta este adevărul. Este scris în diverse lucrări particulare, de diverşi cercetători (vă dau doar un nume, Mark Solonin, dar sunt mai multe şi am să revin pe subiect cu precizări). Toată lumea "oficială" ascunde acest adevăr din mai multe motive. Ar fi dovada de netăgăduit că Aliaţii au sprijinit un guvern terorist, urât de propriul popor, împotriva unui "agresor" iubit de întregul său popor! Ar fi dovada planului criminal instrumentat de Oculta Mondială. Înţeleg de ce nu se poate recunoaşte oficial acest adevăr, dar nu înţeleg de ce lumea LIBERĂ nu doreşte să afle adevărul! Pentru că, iată, acum îl aveţi spus mură-n gură! Clar şi concis. Şi-l puteţi verifica singuri redocumentând evenimentele timpului şi judecându-le din noua perspectivă! E greu? Nu e, vă garantez! Şi-am să vă ajut să le înţelegeţi pe toate, încet-încet, cu timpul... Numai bine!

Pe curănd...

Cornel SABOU

Saturday, September 7, 2013

Sunday, January 27, 2013

Diversiunea Holocaustului demontată cu probe (IV)


Raport întocmit de expertul Fred Leuchter în anul 1988

Raport privind presupusele camere de gazare de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek (Polonia), realizat de un expert în echipamente de execuţie


CONSIDERAŢII PRIVIND HCN, COMPUŞII CIANICI SI CREMATORIILE 

Aşa cum am arătat mai devreme, de la locaţiile din Polonia au fost prelevate mostre de cărămidă, beton, mortar şi sedimente. Cianurile şi compuşii cianici pot rămâne într-un anumit loc timp îndelungat şi dacă nu reacţionează cu alte substanţe, pot pătrunde în cărămidă şi mortar. Au fost selectate 31 de mostre de la presupusele camere de gazare de la Krema I, II, III, IVşi V. O mostră de control a fost prelevată de la instalaţia de despăduchere #1 de la Birkenau. Mostra de control a fost scoasă dintr-o cameră de despăduchere, într-un loc unde se ştia că s-a folosit cianură, aceasta fiind prezentă sub forma unor pete albastre. Testele chimice ale mostrei de control #32 au indicat un conţinut de cianuri de 1050 mg/kg, o concentraţie foarte mare. Condiţiile din zona de unde au fost luate aceste mostre sunt identice cu cele din zona mostrei de control, reci, întunecate şi umede. Numai Krema IV şi V diferă, în sensul că au soare (clădirile au fost dărâmate) iar razele de soare pot grăbi descompunerea cianurilor. Cianura se combină cu fierul din mortar şi cărămidă şi devine cianură ferică sau pigment albastru de Prusia, un complex ciano-feric foarte stabil. De remarcat că aproape toate mostrele au dat rezultate negative, cele cu rezultate pozitive fiind foarte aproape de nivelul de detecţie (1 mg/kg); 6,7 mg/kg la Krema III; 79 mg/kg la Krema I. Absenţa rezultatelor pozitive la locaţiile testate, comparativ cu mostra de control care avea 1050 mg/kg, demonstrează faptul că aceste instalaţii nu erau camere de gazare. Micile cantităţi detectate ar indica faptul că în unele locuri aceste clădiri au fost dezinfectate cu Zyklon B - aşa cum au fost toate clădirile din zonă. În plus, petele albastre indică un conţinut ridicat de fier - cianură ferică - nu mai există cianură hidrogenată. Ar fi fost de aşteptat să se găsească un nivel mare al cianurilor în mostrele preluate de la presupusele camere de gazare (datorita cantităţii mari de gaz folosite acolo), peste nivelul găsit în mostra de control. Deoarece s-a constatat contrariul, rezultă că aceste instalaţii nu au fost camere de gazare, atunci când se iau în calcul şi celelalte dovezi obţinute la inspecţie. Dovezi privind funcţionarea crematoriilor nu există, deoarece cuptorul de la Krema I a fost reconstruit complet, Krema II şi III sunt parţial distruse, cu componente lipsă, iar Krema IV şi V nu mai există. La Majdanek, un crematoriu nu mai există iar al doilea a fost reconstruit, cu excepţia cuptoarelor. Inspecţia vizuală de la movila de cenuşă de la Majdanek a găsit cenuşă de o culoare ciudată, bej. Cenuşa din cadavrele umane (conform propriilor investigaţii ale autorului) este cenuşie. Este posibil ca în amestecul de la Majdanek să existe nisip. Autorul va discuta în continuare despre presupusele gropi de ardere. Autorul a inspectat şi fotografiat personal gropile de ardere de la Birkenau. Se remarcă la aceste gropi nivelul ridicat al pânzei freatice - 0.5 m de la suprafaţă. Descrierea istorică a acestor gropi afirmă că ele erau adânci de 6 metri. Nu poţi arde cadavre sub apă, nici chiar dacă foloseşti un adjuvant (benzină). Au fost inspectate toate amplasamentele gropilor care apar pe hărţile muzeului şi, aşa cum se anticipase, întrucât Birkenau fusese construit pe o mlaştină, toate amplasamentele aveau apa la un metru sub pământ. În opinia autorului, la Birkenau nu a existat nici o groapa de incinerare.

AUSCHWITZ, KREMA I 

Un studiu detaliat al presupusei camere de gazare de la Krema I şi o analiză de detaliu a schitelor de construcţie existente, obţinute de la oficialii muzeului, arată că respectiva cameră de gazare era de fapt, la data presupuselor gazări, o morgă şi ulterior un adăpost antiaerian. Desenul prezentat de autor în acest raport privind Krema I a fost refăcut pentru perioada de timp dintre 25 septembrie 1941 şi 21 septembrie 1944. Acesta prezintă o morgă de aprox. 215 m3, cu 2 uşi, nici una cu deschidere spre exterior. O uşă da în crematoriu iar cealaltă în sala de baie. Aparent nici una din uşi nu a avut o uşă propriu-zisă, dar aceasta nu se poate verifica deoarece unul dintre pereţi a fost dărâmat iar deschiderea mutată. De remarcat că broşura oficială a Muzeului Auschwitz afirmă că clădirea se afla în aceeaşi stare ca în ziua eliberării, 27 ianuarie 1945. Există 4 aerisiri în tavanşi o gură de încălzire în zona morgii. Gura este deschisă, fără urme că ar fi fost vreodată închisă. Aerisirile din tavan nu au avut garnituri iar lemnul nou indică că au fost reconstruite recent. Pereţiişi tavanul sunt tencuite iar podeaua este turnată din beton, cu o suprafaţă de 78 m2. Tavanul are grinzi iar pe podea se pot vedea urmele pereţilor adăpostului antiaerian. Iluminatul nu era şi nu este nici acum anti-explozie. În podea există scurgeri care duc în canalul comun al lagărului. Estimând o suprafaţa de 1 m2 per persoană pentru a permite circularea gazului, ceea ce este totuşi foarte strâmt, în cameră puteau intra maxim 94 de persoane. S-a afirmat că această încăpere putea primi până la 600 de persoane. Aşa cum am arătat mai devreme, presupusa cameră de gazare nu a fost concepută pentru un asemenea scop. Nu există nici urmă de sistem sau ventilator de evacuare. Sistemul de aerisire al aceste încăperi constă din patru aerisiri în tavan, ventilând mai puţin de 1 m din suprafaţa tavanului. Evacuarea în acest fel a gazului HCN ar fi avut ca rezultat ajungerea gazului otrăvitor la spitalul SS, care se afla la mică distanţă peste drum, omorând toţi pacienţiişi personalul. Deoarece clădirea nu avea nici o etanşare pentru a preveni scurgerile, nu avea uşi cu garnituri pentru a preveni pătrunderea gazului în crematoriu, avea guri de scurgere care puteau transporta gazul în orice clădire din lagăr, nu exista sistem de circulare, sistem sau coş de evacuare, nu exista nici un sistem de distribuire a gazului, era permanent umezeală, nu exista circulaţie din cauza numărului de persoane din încăpere,şi nu exista nici o metodă de a introduce materialul cu Zyklon B, ar fi fost curată sinucidere să încerci să foloseşti această morgă ca şi cameră de gazare. Rezultatul ar fi fost o explozie, sau scăpări care ar fi gazat întregul lagăr. În plus, dacă încăperea a fost folosită aşa, (pe baza cifrelor DEGESCH de 113 grame per 100 3m3), s-ar fi folosit de fiecare dată 860 grame de Zyklon B gaz (greutatea brută a Zyklon B este de trei ori greutatea gazului Zyklon B; toate cifrele sunt numai pentru Zyklon B gazos), timp de 16 ore la 5 grade Celsius (pe baza valorilor de curăţare oficiale germane). Aerisirea ar lua minim 20 de ore şi ar trebuie făcute teste dacă încăperea este sigură. Este puţin probabil că gazul ar fi putut fi evacuat într-o săptămână fără un sistem de evacuare. Aceasta contrazice evident pretinsa utilizare a camerei – „câteva gazări pe zi.”

BIRKENAU - KREMAS II, III, IV SI V 

Studiul detaliat al acestor crematorii a condus la următoarele informaţii. Krema II şi III erau instalaţii construite în oglindă, constând în câteva morgi şi un crematoriu cu câte 15 retorte fiecare. Morgile se aflau la subsol iar crematoriile la parter. Se folosea un lift pentru transferul cadavrelor de la morgă la crematoriu. Desenele incluse au fost realizate după schiţele originale obţinute de la Muzeul Auschwitz şi după observaţiileşi măsurătorile făcute la faţa locului. Construcţiile erau din cărămidă, mortar şi beton. Zonele investigate au fost presupusele camere de gazare, care apar ca morga nr. 1 pe ambele desene. Aşa cum s-a văzut şi la Krema I, nu există aerisire, nici sistem de încălzire, sistem de circulare; nu există etanşare nici la interior, nici la exterior, şi nici uşi la morgile de la Krema II. Zona a fost examinată de autor şi nu s-au găsit urme de uşi sau de tocuri de uşă. Investigatorul nu a putut analiza şi Krema III deoarece lipseau porţiuni din construcţie. Ambele structuri aveau acoperişuri din beton armat, fără nici o deschizătură vizibilă. În plus, rapoartele privind coloanele prin care ar fi circulat gazul nu sunt adevărate. Toate coloanele sunt pline, din beton armat, exact aşa cum apar pe planurile germane capturate. Aerisirile din tavan nu au avut garnituri. Aceste construcţii ar fi putut fi foarte periculoase dacă ar fi fost folosite ca şi camere de gazare, ducând la moartea utilizatorilor şi la explozie atunci când gazul ar fi ajuns la crematoriu. Fiecare construcţie avea un lift pentru cadavre, de 2,1 metri x 1,35 metri. În mod cert, acest lift era conceput pentru un singur cadavru şi un însoţitor. Presupusa cameră de gazare de la fiecare dintre Krema II şi III avea o suprafaţă de 232 m2. Aici ar încăpea 278 de oameni, luând în calcul ipoteza cu 1 m2. Dacă încăperea ar fi fost umplută cu gaz HCN (113 gr./28 m3)şi luând o înălţime a tavanului de 4 mşi 560 m3, atunci ar fi fost necesare 2 kg de gaz Zyklon B. Din nou, considerăm cel puţin o săptămână necesară pentru aerisire (ca la Krema I). Acest timp de aerisire e însă îndoielnic, dar îl vom folosi în calcule. Valorile de randament calculate pentru Krema IIşi III (teoretice şi reale) şi pentru presupusa cameră de gazare la capacitate maxima sunt prezentate în Tabelul V. Krema IVşi V erau construite în oglindă, cu crematorii cu 2 coşuri şi 4 retorte fiecare, cu numeroase camere folosite ca morgi, birouri şi depozitare. Camerele interioare nu respectau dispunerea în oglindă. Unele dintre acestea au fost folosite chipurile ca şi camere de gazare. Clădirile au fost dărâmate de mult. Nu s-a găsit nici urmă de izolant pe fundaţie sau pe podea. Conform rapoartelor, pastilele de Zyklon B erau aruncate prin deschiderile din perete, care nu mai există acum. Dacă planurile clădirii sunt corecte, aceste construcţii nu puteau fi camere de gazare, pentru aceleaşi motive arătate mai devreme la Krema I, II şi III. Construcţia este din cărămidă şi mortar, cu podele din betonşi fără subsol. Trebuie remarcat că existenţa instalaţiilor de execuţia şi incinerare la Krema IV şi V este nedovedită. Pe baza statisticilor obţinute de la Muzeul Auschwitz şi a măsurătorilor făcute pe teren, pentru Krema IV şi V relativ la presupusele zone de gazare şi considerând o înălţime a tavanului de 4 m, calculele dau următoarele:
KREMA IV
174 m2; ar încăpea 209 oameni. 425 m3 ar folosi 1,7 kg Zyklon B la 113 gr./28 m3.
KREMA V
476 m2; ar încăpea 570 oameni. 1.160 m3 ar folosi 5 kg Zyklon B la 113 gr./28 m3. 
Casa Roşie şi Casa Albă, denumiteşi Bunker I şi II, au fost chipurile numai camere de gazare, însă nu există estimări sau statistici disponibile pentru aceste clădiri. 

MAJDANEK 

La Majdanek există câteva construcţii de interes: crematoriul original, dărâmat acum; crematoriul cu presupusa cameră de gazare, reconstruit azi; Baia şi Clădirea pentru Dezinfectare nr. 2, care se pare că servea la despăduchere; şi Baia şi Clădirea pentru Dezinfectare nr. 1, care includeau un duş, o cameră de despăduchere şi una pentru depozitare, şi presupusele camere de gazare experimentale, cu CO şi HCN. Primul crematoriu, care a fost dărâmat, a fost discutat mai devreme. Pentru Baia şi Clădirea pentru Dezinfectare nr. 2, deşi sunt închise, inspectarea prin fereastra a vădit că singura lor funcţie era aceea de despăduchere, similara celor de la Birkenau. Crematoriul şi presupusa cameră de gazare, reconstruite, deşi au fost discutate mai devreme, vor fi abordate din nou. Coşurile sunt singura porţiune din construcţia originală care nu a fost reconstruită. Structura de bază pare să fie din lemn, aşa cum suntşi celelalte construcţii de la Majdanek (cu excepţia camerelor experimentale). Totuşi, o inspecţie mai atentă relevă faptul că mare parte din construcţie este din beton armat, total incompatibil cu restul zonelor din lagăr. Presupusa cameră de gazare este vecină cu crematoriul şi nu are nici o facilitate (etanşeitate) pentru a conţine HCN. Clădirea nu are etanşare şi nu poate fi folosită în scopul pretins. Oficial reconstruită după planurile originale, fizic nu arată a fi mai mult decât un simplu crematoriu cu câteva morgi. Este de departe cea mai mică şi mai neînsemnată cameră de gazare dintre toate. Zona de despăduchere / depozitare de la Baia şi Dezinfectare nr. 1 este o cameră în formă de L, cu partiţii interioare şi uşă din lemn. Are un volum de aprox. 215 m3 şi o suprafaţă de 75 m2. Pereţii sunt tencuiţi, cu grinzi şi cu două aerisiri în acoperiş, fără garnituri. Are un sistem de circulare a aerului care este conceput necorespunzător, intrarea şi ieşirea fiind apropiate una de alta. Petele albastre, aparent cauzate de pigmentul fero-cianic, acoperă foarte vizibil pereţii. Din schiţe se pare că aceasta era o cameră de despăduchere sau de depozitare pentru materialele dezinfectate. Aerisirile din tavan sunt singurele care pot asigura aerisirea pe termen lung a materialelor depozitate aici. Uşile nu au garnituri şi nici nu sunt concepute pentru a fi etanşe. Camera nu este etanşată nici la interior, nici la exterior. Sunt câteva zone în aceasta încăpere care erau sigilate iar autorul nu le-a putut vizita. În mod cert aceasta încăpere nu a fost o cameră de gazare şi nu respectă nici unul dintre criteriile descrise. A se vedea schiţa. Dacă ar fi fost folosită ca şi cameră de gazare, ar fi încăput aici cel mult 90 de oameni, şi ar fi fost nevoie de 1 kg de Zyklon B gaz. Timpul de aerisire trebuie să fie de minim o săptămână. Viteza maximă de execuţie: 90 de oameni/săptămână. Presupusele camere experimentale de gazare, aflate la Baia şi Dezinfecţia nr. 1, sunt construite din cărămidă şi legate de construcţie principală printr-o structură lejeră din lemn. Aceasta clădire este înconjurată pe trei laturi de o alee din beton. Exista două camere, o zonă necunoscută şi o cabină de control, care are doi cilindri din otel - recipientele de monoxid de carbon - legate prin tuburi cu cele două camere. Exista patru uşi din oţel, cu un şanţ aparent pentru garnitură. Uşile se deschid spre exterior şi au două clicuri mecanice şi o bară de blocare. Toate cele patru uşi au ferestre de vizitare, iar doua uşi interioare au cilindri pentru teste chimice, pentru testarea aerului din cameră. Cabina de comandă are o fereastră deschisă de aprox. 15 x 25 cm, care nu a avut niciodată instalat un geam sau o garnitură, având însă gratii metalice şi dând în camera nr. 2 (vezi schema). Doua dintre uşi se deschid în camera nr. 1, una în faţă şi una în spate, către exterior. O uşă se deschide în camera nr. 2 în faţă. Cealaltă uşă se deschide într-o zona necunoscută din spatele camerei nr. 2. Ambele camere au ţevi, se presupune pentru monoxidul de carbon, dar ţevile din camera nr. 2 sunt incomplete şi par nici să nu fi fost vreodată complete. Camera nr. 1 are ţevăria completă, care se încheie cu deschideri în două din colţurile camerei. Camera nr. 2 are prevăzută o aerisire în tavan, dar aceasta nu a străbătut niciodată acoperişul. Camera nr. 1 are un sistem de încălzire/circulator pentru aer, dar nu e proiectat corect (intrarea şi ieşirea sunt prea apropiate) şi nu are prevăzut nimic pentru aerisire. Pereţii sunt tencuiţi, tavanul şi podeaua sunt din beton, şi nu există etanşare nici la interior, nici la exterior. Există două circulatoare de căldură construite pe lateralul clădirii, unul pentru camera nr. 1 şi celalalt pentru Baie şi Dezinfecţie, ambele fiind incorect proiectate şi neavând dotări pentru aerisire/evacuare. Pereţii de la camera nr. 1 prezintă pete albastre de pigment fero-cianic. Clădirea este neîncălzită şi umedă. Deşi la prima vedere aceste construcţii sunt corect concepute, ele nu respectă nici unul dintre criteriile necesare pentru o cameră de gazare sau o instalaţie de despăduchere. În primul rând, nu exista etanşare nici pe suprafeţele interioare, nici pe cele exterioare. În al doilea rând, aleea adâncită este o potenţială cale de scurgere pentru HCN, făcând ca locul să fie un loc extrem de periculos. Camera nr. 2 este incompletă şi probabil nu a fost folosită niciodată. Ţevăria este incompletă iar aerisirea nu a ieşit niciodată prin acoperiş. Deşi camera nr. 1 este operaţională pentru monoxid de carbon, este prost aerisită şi nu poate fi folosită pentru HCN. Încălzitorul/circulator este instalat incorect. Nu există nici o aerisire sau coş. În consecinţă, în opinia autorului, camerele 1 şi 2 nu au fostşi nici nu puteau fi folosite vreodată ca şi camere de gazare. Nici una dintre construcţiile de la Majdanek nu este potrivită şi nici nu a fost folosită pentru execuţii. Camera #1 are o suprafaţă de 45 m2, un volum de 120 m3, ar cuprinde 54 de oamenişi ar necesita 0,4 kg de Zyklon B gaz. Camera #2 are o suprafaţă de 19 m2, un volum de 52 m3, ar cuprinde 24 de oameni şi ar necesita 0,2 kg de Zyklon B gaz.

STATISTICI 

Presupunând că au existat camere de gazare (însă nu au existat), aceste cifre indică randamentul maxim în 24 de ore, 7 zile pe săptămână, pentru fiecare dintre construcţii din cantitatea de Zyklon B gaz necesară. Relativ la presupusele instalaţii suplimentare de execuţii de la Chelmno (camioanele de gaz), Belzec, Sobibor, Treblinka şi altele, trebuie notat că se presupune că s-a folosit monoxid de carbon.
Aşa cum am arătat mai înainte, monoxidul de carbon nu este un gaz pentru execuţii iar autorul consideră că înainte ca gazul să-şi facă efectul, oamenii ar fi murit sufocaţi. În consecinţă, în opinia autorului, nimeni nu a fost omorât cu CO. 

CONCLUZIE 

După analiza întregului material şi inspectarea tuturor locaţiilor de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, autorul consideră dovezile ca fiind copleşitoare. Nu a existat nici o cameră de gazare în aceste locuri. În opinia autorului, presupusele camere de gazare nu puteau fi folosite şi nici măcar luate în considerare pentru execuţii prin gazare. Întocmit azi, 5 aprilie 1988, la Malden, Massachusetts.

Fred Leuchter Associates
Fred A. Leuchter, Jr.
Inginer Şef

Monday, November 19, 2012

Aberaţii la comanda Armatelor Aliate


Vreau să vă atrag atenţia asupra unor aspecte care fac parte din cel de-al doilea război mondial şi care privite acum, cu mintea deschisă şi eliberată de propaganda mincinoasă oficială, ne dau foarte clar imaginea grotească a ceea ce au însemnat aliaţii şi planul lor ascuns de predare a Europei către... Uniunea Sovietică!

V-am mai spus că planul iniţial al conspiratorilor era ca la un moment dat (iulie 1941) Stalin să declanşeze o super-mega ofensivă către vest cu scopul de a "elibera" Europa de nazism, fascism etc. Dacă planul ar fi funcţionat, Europa ar fi fost eliberată de nazism prin ocupaţie comunistă. Lovitura pe care ar fi primit-o Hitler ar fi fost devastatoare, iar Stalin nu s-ar fi oprit cu înaintarea decât pe malurile Atlanticului. În acest scenariu apocaliptic, Europa întreagă (fără Marea Britanie) ar fi trebuit să fie ocupată de comunism, întreaga proprietate privată urma să fie lichidată, toţi "boierii", "moşierii" şi "ciocoii" (de fapt, toţi proprietarii, patronii) urmau să fie ucişi (după modelul deja aplicat în URSS). Peste ani, SUA ar fi intervenit militar pentru o nouă eliberare a Europei, de data asta de comunism. Pentru această ultimă eliberare s-ar fi folosit capul de pod Marea Britanie, iar invazia urma să măture comunismul de la un capăt la altul al Europei. În acest fel, planul de acaparare a puterii în întreaga Europă s-ar fi finalizat şi conspiratorii ar fi controlat perfect puterea pe tot bătrânul continent.

Planul a picat deoarece Hitler a lovit primul! Conştient de ceea ce-l aşteaptă, liderul german nu a stat cuminte ca să fie executat de conspiratori şi a atacat URSS cu câteva săptămâni înainte de atacul programat de Stalin. Din acel moment toate datele conspiraţiei au trebuit refăcute. Mai întâi s-a pus problema supravieţuirii Uniunii Sovietice. Trupele germane au ocupat repede Kievul, au înconjurat Leningradul şi s-au instalat în suburbiile Moscovei! A fost momentul în care consipratorii au fost siliţi să-şi dea arama pe faţă. Ei au tras sforile necesare pentru ca Marea Britanie şi SUA să sprijine din toate puterile Uniunea Sovietică. Mii de miliarde de dolari s-au scurs spre URSS sub formă de resurse, arme, muniţie şi alt fel de "ajutoare". Bani care nu s-au mai întors niciodată în SUA sau Anglia. 
Pentru a bloca orice iniţiativă japoneză de a ataca URSS-ul, SUA au decis - paradoxal - să sisteze orice export către Japonia. De ani buni, americanii finanţau practic războiul japonez din China. Fără petrolul şi celelalte materii prime care veneau din SUA, Japonia nu ar fi putut niciodată să lupte pe continent. Nu ar fi putut pentru că nu ar fi avut resursele necesare ca să o facă. Acum, odată embargoul acesta declanşat, japonezii s-au văzut siliţi să întoarcă armele spre SUA! Pentru a putea supravieţui în război, pentru a avea resursele necesare, japonezii s-au orientat spre singurul spaţiu disponibil şi anume mulţimea de insule din Pacific, dintre insula Japoneză şi America. 
Diversiunea americană a avut succes. Japonezii nu au lovit URSS-ul (care ar fi căzut imediat dacă japonezii ar fi intrat cu trupele lor în război alături de germani) ci au lovit SUA, fapt care pentru americani nu era prea îngrijorător, ba dimpotrivă. Ei ştiau că un an-doi războiul urma să se ducă doar pe câteva insule, timp suficient pentru ca ei să ridice o armată de invazie foarte puternică şi apoi să cureţe tot spaţiul. 

Ulterior, în anii 1942, 1943, conspiratorii au sperat ca URSS-ul să poată câştiga de unul singur războiul cu Germania şi să se realizeze mai departe planul lor iniţial, ca Europa să fie ocupată de comunism. Nu s-a putut aceasta pentru că germanii luptau foarte bine şi ţineau mai departe frontul pe teritoriul sovietic. Stalin şi-a dat seama de acest lucru şi cerea cu disperare ocultei să deschidă al doilea front în Europa pentru că singură, Uniunea Sovietică nu este capabilă să învingă Germania. Conspiratorii însă nu s-au grăbit. Tocmai pentru a lăsa mână liberă sovieticilor, prima invazie ordonată de americani a fost în... Africa, nu în Europa! În decembrie 1942, trupele americane debarcă în nordul Africii şi duc apoi câteva luni lupte cu trupele Axei. A doua debarcare, în 1943, nu este făcută pe drumul cel mai scurt către Berlin (pe ţărmurile de nord ale Franţei) ci în sudul Italiei, adică pe un spaţiu total neimportant în economia războiului! În 1944, frontul de est este tot în URSS, războiul germano-sovietic este blocat şi Stalin cere din nou al doilea front în Vest! În fine, conspiratorii acceptă ideea că  n-au altă soluţie şi în iunie 1944 aliaţii debarcă în Normandia, dar - atenţie - de aici încolo urmează nişte episoade incredibile. 

După reuşita debarcării, aliaţii au avut mai multe ocazii de a câştiga definitiv războiul, dar au refuzat să le aplice! Hitler a adunat într-un loc toate diviziile sale din vest şi a ordonat un atac general împotriva aliaţilor. Aliaţii au rezistat şi au declanşat un contraatac care a dus la încercuirea tuturor trupelor germane în punga de la Falaise! A fost momentul în care se putea decide soarta războiului dacă trupele germane ar fi fost complet lichidate. Dar nu s-a întâmplat asta. Eisenhower a ordonat oprirea mişcării de încercuire totală şi un coridor îngust prin care germanii s-au putut retrage a fost menţinut deschis tot timpul. Întrebat după război de ce a oprit încercuirea care ar fi putut pune capăt războiului (pentru că în afară de acele trupe germanii nu mai aveau practic mari unităţi pe frontul de vest!) Eisenhower a oferit cea mai penibilă şi idioată explicaţie! Cică s-a temut ca soldaţii aliaţi care ar fi trebuit să finalizeze încercuirea să nu se omoare între ei! Adevăru-i că dacă ar fi lichidat acele trupe, Americanii ar fi fost obligaţi să călătorească spre Berlin fără să mai întâmpine rezistenţă şi războiul s-ar fi putut încheia rapid, dar fără înaintarea sovietică spre inima Europei!

De altfel, toate mişcările ulterioare au demonstrat că aliaţii luptă doar de formă, aşteptând doar ca sovieticii să înainteze cât mai adânc spre Europa! Franţa a fost "eliberată" mai mult pentru că germanii s-au retras pe vechea graniţă. Ajunşi pe graniţă, americanii au stat nemaifăcând nimic! Apoi, l-au găsit pe mareşalul englez Montgomery care a conceput un plan complet nebunesc de atac aliat prin Olanda şi l-au aprobat tocmai pe ideea că acel plan va fi sortit eşecului. Când Operaţiunea Market-Garden s-a declanşat, pentru a fi siguri că vor pierde, conspiratorii au ordonat chiar unele sabotaje! Astfel, diviziile de paraşutişti care au participat la acel asalt au fost dotate (toate!) cu nişte aparate radio pentru comunicare nefuncţionale! În toate lucrările care s-au scris despre acel asalt se menţionează acest lucru. Lipsite de informaţii, neputându-se coordona, neputând face rapoarte sau da comenzi, trupele aliate au fost decimate de germani şi ofensiva a fost un eşec. 
După acest eşec aliaţii au continuat să stea în aşteptare, nefăcând nimic... Au fost surprinşi de ofensiva germană din decembrie 1944 care a încercat să lichideze trupele aliate din vest, apoi şi-au revenit. Colapsul german de pe front i-a obligat pe aliaţi să înainteze, dar Eisenhower a interzis pur şi simplu orice înaintare spre Berlin! Deşi la un moment dat drumul spre capitala germană era complet liber, trupele aliate au fost orientate spre nord şi sud. Aşa a ajuns Berlinul sub ocupaţie sovietică...

Concluzii. 
Conspiratorii nu au realizat decât jumătate din ceea ce şi-au dorit. Doar estul Europei a fost ocupat de comunism. Vestul şi Centrul s-au dezvoltat prin democraţia de tip american ce a fost impusă zonei. S-a intrat în falsul război rece refăcându-se astfel integral planurile de acaparare a puterii în Europa. 
În al doilea război mondial, armatele aliate au luptat având pe masă strict interesele sovietice! Milioane de soldaţi aliaţi au fost sacrificaţi pe altarul acestor interese obscure, iar supravieţuitorii au fost îndoctrinaţi şi îndobitociţi cu tot felul de diversiuni tocmai pentru a nu vedea aberaţiile săvârşite de comanda militară aliată din timpul războiului. Dar toate astea le putem vedea noi, azi! Şi le putem descifra! Şi le putem da pe faţă! Asta facem, asta fac eu acum!
Pe curând!

Cornel SABOU